Adrian Baicusi
Este dificil de descris o relatie cu Bucurestiul. Orasul este mai mult decit o aglomerare urbana; este o fiinta care traieste, care se schimba continuu. Este un loc unde se intampla atat lucruri pozitive cit si negative. Este un organism complex in care multi oameni isi traiesc viata,visele, cosmarurile sau dramele personale.
Ca in orice relatie momentele prezente sunt definitorii. Unele aspecte te multumesc, altele te irita pina la enervare. Cel mai usor este sa faci o descriere a aceastei relatii intr-un mod detasat de genul analizei SWOT (strengths, weekneses, oportunities and threats).
Dar inainte de toate in orice abordare pe care o faci atunci cind ai de-a face cu lucruri complexe trebuie sa te inarmezi cu o doza dubla de simt al umorului.
Soare, 14 grade Celsius in aer, trafic mut in oras. Ieri am ajuns inapoi in Bucuresti, dupa mai bine de o luna de vacanta in Praga. Am ajuns in Gara de Nord pe la vreo 10:30, dupa o calatorie de aproximativ trei ore cu un tren Intercity. Interesant este ca de fiecare data cand eu si iubita mea venim din vacanta, gasim acest oras intr-o noua lumina.
Te trezesti de dimineata. Dai drumul tare la apa pentru dusul tau matinal. Te imbraci, servesti micul dejun in graba, iar apoi pleci spre serviciu. Te urci in masina sau astepti in statia de autobuz. Ajungi in trafic. Stai cu masina intre doua intersectii, cu repetir, pana la sediul firmei la care lucrezi sau imparti un metru patrat din autobuz cu alte zece persoane la fel de grabite ca si tine. Cobori din autobuz si urci in metrou. Alta statie. Alta aglomeratie. Ajungi la birou. In 15 minute incepe sedinta. Verifici mailul, printezi documentele de care ai nevoie, iar apoi intri in sedinta. Intre timp, desktop-ul tau se afla inca in functiune. Opreste-te!
Poluarea fonica poate fi considerata, de multe ori, cauza multor neplaceri pe care le resimtim in fiecare zi. Zgomotul din trafic, sunetele enervante din santiere, decibelii enervanti produsi de vreun vecin care isi renoveaza apartamentul fix in ziua ta de odihna si muzica data foarte tare contribuie frecvent la aparitia starilor de nervozitate.
Dupa o saptamana in care starea de spirit si rabdarea ne-au fost puse la grea incercare pe strazile din Bucuresti unde, din cauza ploilor, suprafetele inghetate de pe carosabil s-au transformat in adevarate bazine cu apa, iata ca incepand de azi avem parte, din nou, de zapada.
Inca doua zile si s-a dus si concediul nostru din Praga. Am petrecut deja o luna si s-au adunat multe peripetii. Ti-am spus ca era sa ne ratacim prin Mala Strana? Eu si T. am servit pranzul la un restaurant dragut din acest cartier si apoi ne-am plimbat putin prin zona – pentru siesta. Tot plimbandu-ne noi asa, am inceput sa ne uitam prin magazine dupa niste cadouri pentru cei de acasa. Asa, cam dupa vreo ora de preumblari din shop in shop, am vazut ca nevasta-mea nu e langa mine. Am iesit afara din magazin – T. nicaieri. Sincer sa fiu, m-a cam incercat o senzatie de ingrijorare. Insa m-am straduit sa-mi pastrez calmul.
Vremea de afara e inca departe de a te motiva sa iesi din oras, intr-o calatorie lunga, prin tara. Vrei sa-ti dovedesti curajul? Cinci minute petrecute pe un canal de stiri, la televizor, te va demoraliza complet. Zapezi abundente, autostrazi inchise, trenuri cu intarzieri foarte mari si comentariile reporterilor care fac referiri la efectele vizibile ale schimbarilor climatice – pot fi gasite oriunde, in media centrala. Si totusi, ce mijloc de transport ai putea lua pentru a ajunge in celalalt capat al tarii si in acelasi timp sa ai o influenta cat mai mica asupra mediului inconjurator?
Cu totii injuram cand nu ne convine ceva si cautam vinovati cand ne ajunge cutitul la os. Acum a venit timpul sa ne implicam!
Diminuarea nivelului emisiilor de dioxid de carbon in aer si consumul eficient de energie au devenit prioritati importante pentru tot mai multi antreprenori imobiliari. Fie ca vorbim de centre de afaceri sau institutii de cercetare din New York, Viena, Dubai, Munchen si chiar Bucuresti, toate aceste proiecte imobiliare impozante au cateva elemente comune care pot declansa un trend pe cat de eco-friendly, pe atat spectaculos in locatii unde protectia mediului inconjurator inca nu a devenit o problema constientizata la nivel socio-economic.
Fa-ti vara sanie si iarna car. Sau macar cumpara-ti vara haine pentru luni precum ianuarie si temperaturi precum cele inregistrate in acest weekend in Bucuresti, Constanta si alte orase mari din Romania. Majoritatea dintre noi preferam ca, pe asa vreme, sa stam in casa cu o cana de ceai in mana si o carte buna in fata. Cei mai temerari ies afara pentru o bataie cu zapada urmata de reprize prelungite cu vin fiert.
Iata-ne ajunsi in statia Wilsonovo Nadrazi din Praga. Lume multa, trafic infernal. Dar nimeni nu sta pe loc! Inca de la coborarea din tren, un angajat al garii ne-a luat bagajele si ni le-a dus catre masina trimisa de la Hilton. La fel ca in Bucuresti, taxiurile si shuttles trimise de la hoteluri nu au sofer. Totul este automatizat, iar masina in care ne-am urcat a fost programata inca de la plecare sa ne lase direct in fata hotelului.
Cand iti cumperi pentru prima data o masina, senzatia pe care o simti e comparabila cu o dragoste la prima vedere. Iti descoperi masina pe indelete, inveti sa o manevrezi, te straduiesti sa te obisnuiesti cu momentele cand nu porneste din prima cheie, pe vreme rece si, plin de incredere, te avanti cu ea in trafic. Nu ar trebui sa te mai surprinda faptul ca in Bucuresti traficul este atat de aglomerat, incat pana si cele mai simple planuri ale tale de a ajunge de acasa la o destinatie anume sunt date peste cap.
Am un motiv de mandrie: am un radio cu ceas care functioneaza si acum la fel de bine ca acum 14 ani, cand l-am cumparat. A fost trantit, izbit, udat, ros, dar ceasul lui inca afiseaza ora cu o precizie elvetiana. Nu pot sa spun de ce il tin. Probabil e raportul atipic dintre un inexplicabil exercitiu de longevitate si nostalgia unei copilarii fericite. E acolo, perfect functional, zi de zi.
Ieri, cand am venit acasa, am intalnit pentru prima data pe 2010 un taximetrist suparat pe traficul din Bucuresti, pe nesimtitii de pe carosabil care nu observa faptul ca el vireaza dreapta fara sa semnalizeze si, inevitabil, pe femeile aflate la volan, care se misca prea incet si nu acorda importanta oportunismului de semafor.
Iata doua dintre particularitatile fericite ale zilelor inzapezite din Bucuresti: taficul este mai putin aglomerat, iar emisiile de dioxid de carbon sunt, implicit, mai mici. Unii soferi s-au trezit abia acum ca au uitat cu desavarsire sa-si schimbe anvelopele de la masini cu unele noi, de iarna. Alti soferi aleg deja mijloacele de transport in comun, decat sa-si scoata automobilele din zapada. Iar o a treia categorie de soferi deja refuza sa sincronizeze termenii de ‘ghetus’, ‘frig’ si ‘masina personala’ intr-un singur enunt, de teama vreunui accident.