Nu stiu altii cum sunt, dar cand ma uit la cladirile renovate din Lipscani, vilele vechi si paraginite de pe Calea Victoriei, cand iau la pas Parcul Cismigiu si incerc sa inteleg de ce Palatul Universul (Str. Ion Brezoianu 23-25) – sediul de odinioara al ziarului cu acelasi nume – nu se inclina in fata cladirilor noi, moderne, din zona, uit de privelistea cenusie din Bucuresti si reincep a-l indragi pentru istoria lui captivanta.

Inca dinaintea Primului Razboi Mondial si pana la sfarsitul perioadei interbelice, era de bon-ton sa te plimbi, sa fii vazut. Iata de ce B-dul Kiseleff – primul amenajat pentru promenade – a fost intesat cu gradini si parcuri, iar in continuarea lui, deja Calea Victoriei, terasele si berariile erau la tot pasul.

Indiferent de vreme, plimbarile de placere erau la mare voga, mai ales spre asfintit. In zilele calde erau –la acea vreme- vestitele batai cu flori, iar in timpul iernii promenada era ‘gustata’ din sanii trase de cai.

Cu siguranta, trecerea anilor au schimbat multe dintre obiceiurile frumoase din trecut. Oamenii sunt mai rezervati in gesturi si mai grabiti. De multe ori nu mai avem rabdarea de a ne bucura de o plimbare in aer liber si gasim o multime de pretexte pentru a ne urca intr-un taxi si a ajunge la destinatia dorita.

Contextul cotidian arata si o statistica deloc imbucuratoare. Indexul Verde al Oraselor din Europa elaborat de Economist Intelligence Unit (EIU) si prezentat de Siemens la Conferinta Natiunilor Unite pentru Schimbarile Climatice – COP15 ce are loc la Copenhaga indica faptul ca doar 22% dintre bucuresteni se plimba pe jos sau merg cu bicicleta la serviciu.

Nu caut sa promovez mai multa miscare, pentru ca nici eu nu ma omor dupa sport. Dar imi pasa de oamenii din jurul meu pe care prefer sa-i vad mai amabili decat atunci cand se inghesuie in tramvaiul 41, marti pe la ora 18:30, spre Drumul Taberei. Imi pasa de nefericitii ale caror masini le numar din tramvai, in timp ce eu merg si ei stau in trafic, iar numarul final bate spre trei zero-uri deja, intr-o singura directie. Si mai mult decat orice, imi pasa de aerul pe care il respir.

La emisiile de dioxid de carbon, Indexul Verde al Oraselor din Europa ne pozitioneaza cu 0,21% mai bine decat Praga. Dar pe locul 24 din cele 30 de orase incluse in studiu, ceea ce pentru mine e un semnal de alarma. Hai sa lasam pentru o zi masinile in parcare si sa facem un test de anduranta, la pas. Sau pe sanie. E iarna si merita!